Am fost la Zalau la meci ... pentru prima data ca fotograf de meci de handbal in alta localitate decat Cluj. Prima mea ingrijorare era ca voi da de o sala obscura, ca multe altele din tara, cu o lumina slaba, unde-ti tai venele in incercarea de a scoate ceva poze notabile. Am fost mai mult decat placut surprins de faptul ca sala e defapt foarte luminoasa, becuri multe deasupra si lumina naturala datorita geamurilor laterale mari. ISO 800 la 1/500 sec. a fost fara probleme posibil, chiar si timp mai mic, ceea ce la Cluj la un meci de handbal e un vis irealizabil (nici macar la meciurile de baschet, unde organizatorii mai aprind o serie de becuri, nu poti sa ajungi la o asemenea setare). Sala e destul de mica si nu prea grozav organizata. In ambele capete urla muzica din cate 2 boxe amplasate langa ultimele scaune din primul rand. Nue de mirare faptul ca lumea evita acele locuri. Cu siguranta s-ar putea gasi niste locuri mai adecvate pentru acele boxe si cu siguranta s-ar putea gasi si niste boxe mai elegante in locul celor gen dulap. Crainicul incerca sa anunte prompt evenimentele de pe teren, insa este rugat sa inchida microfonul, cand nu stie cine a marcat sau cine a fost avertizat, pentru a nu auzi intrebarile de genul „Ce numar a fost?” adresate colegilor din jur. De asemenea este rugat ca si atunci cand tuseste sa inchida microfonul, pentru a menaja timpanele spectatorilor.
Eram obisnuit cu publicul de la Cluj, format de obicei din oameni apropiati handbalului, practicanti sau simpatizanti, dar per ansamblu cunoscatori. Cateodata mai apare parca scos de la naftalina si un alt gen de public, mai vine si galeria sau la unele meciuri (cand de ex. a jucat Romania cu Ungaria) si-a facut aparitia si o gasca de nesimtiti, care mai degraba ar trebui sa fie intr-o scoala de corectie decat langa terenul de handbal. Insa la Zalau am reusit sa dau peste 2 categorii de public, care rivalizeaza cu brio aceasta gasca. Langa mine stateau 2 bighidii de vreo 6-7 ani, unul cu o greutate aproape dubla decat ar fi fost normal si cu un fund de borcan pe post de lentile de ochelari si celalalt relativ normal, dar cu toate sloganele de stadion de fotbal la ei. De nenumarate ori au urat traditionala m.u.e. la arbitrii si-si bagau organul in stanga si-n dreapta, desi nu cred ca putulica lor a fost erecta vreodata sau ca au inteles defapt insemnatatea cuvintelor adresate arbitrilor. Ma intreb de unde au invatat toate acestea si mai ales unde sunt parintii lor si daca acestia sunt de acord cu un asemenea comportament. Nu in ultimul rand ma intreb ce vor deveni din acesti copii, daca deja la varsta asta se comporta asa.
Mai incolo cu cateva scaune un grup de fetiscane de 12-13 ani, incalzite probabil de scaunele din plastic ... sau nu ... dadeau doada de un comportament similar, gesticuland vehement si chiar sarind pana in primul rand sa-si exprime urarile de bine si de sanatate arbitrilor.
Pe Tadici nici nu trebuie sa-l amintesc, si-a facut obisnuitul spectacol. A sarit ca din pusca la arbitru dupa o anumita faza si nu mi s-a parut ca i-a urat toate cele bune, pacea lumii, etc. Si-a primit evident binemeritatul cartonas rosu, refuzand in prima instanta sa paraseasca terenul si sa mearga in tribune, iar la o faza ulterioara a sarit din tribuna in teren, el fiind deja posesorul unui cartonas rosu. Ma intreb – Federatia Romana de Handbal de ce nu ia atitudine si de ce nu-l suspenda pe acest animal, ca fiinta umana nu pot sa-l numesc. Oare in ce tara civilizata s-ar permite unui antrenor sau director tehnic (numai el stie ce rol are) un asemenea comportament in mod repetat? Asemenea specimene, dupa parerea mea, nu au ce cauta in fenomenul handbalistic, chiar daca au sau au avut rezultate. Locul lor e la circ sau la gradina zoologica ... sau la spitalul de nebuni.
Jocul Clujului nu a fost prea stralucit – foarte multe greseli in prima parte a jocului, care au contat insa foarte mult per ansamblu. Mi-au lipsit aruncarile suprinzatoare marca Seno (sincer sa fiu au cam lipsit in totalitate), patrunderile in forta ale Laurei Oltean (mi se pare ca atunci cand e lasata sa joace, o face foarte bine si are niste patrunderi si actiuni individuale foarte reusite, insa evolueaza doar din cand in cand) sau lupta titanica pe care o duce de multe ori Marinela Gherman. Am remarcat-o insa pe Nicoleta Dinca, care nu inteleg de ce nu e titular si nu joaca tot timpul, si pe Roxana Joldes, care cred ca a avut unul din cele mai bune jocuri ale ei din ultima perioada, cu toate ca ii lipseste o anumita tarie si putere de lupta. Portarii adica portaritele nu au fost punctele noastre forte si nici apararea, care nu a reusit s-o anihileze pe Coadalata.
Echipa Zalaului insa pare de perspectiva, tanara si dinamica. Peste cativa ani cu siguranta vor fi cateva dintre jucatoare la nationala ... daca si selectionerul va avea ochi pentru ele.
Arbitrajul a fost destul de slab. Am remarcat echipa aceasta acum cateva saptamani la meciul cu Tomis, nici atunci nu au excelat. Un punct comun intre cele 2 meciuri: eliminarea lui Seno cu 2-3 minute inainte de final ... atunci Tomis era in revenire si pana la urma a egalat ... acum U Jolidon era in revenire si fiind in minus s-a desprins HC Zalau. Curioasa coincidenta, nu? In rest au acordat cu larghete aruncarile de la 7m pentru Zalau, dar au avut decizii curioase si in favoarea lui U Jolidon.
Eram obisnuit cu publicul de la Cluj, format de obicei din oameni apropiati handbalului, practicanti sau simpatizanti, dar per ansamblu cunoscatori. Cateodata mai apare parca scos de la naftalina si un alt gen de public, mai vine si galeria sau la unele meciuri (cand de ex. a jucat Romania cu Ungaria) si-a facut aparitia si o gasca de nesimtiti, care mai degraba ar trebui sa fie intr-o scoala de corectie decat langa terenul de handbal. Insa la Zalau am reusit sa dau peste 2 categorii de public, care rivalizeaza cu brio aceasta gasca. Langa mine stateau 2 bighidii de vreo 6-7 ani, unul cu o greutate aproape dubla decat ar fi fost normal si cu un fund de borcan pe post de lentile de ochelari si celalalt relativ normal, dar cu toate sloganele de stadion de fotbal la ei. De nenumarate ori au urat traditionala m.u.e. la arbitrii si-si bagau organul in stanga si-n dreapta, desi nu cred ca putulica lor a fost erecta vreodata sau ca au inteles defapt insemnatatea cuvintelor adresate arbitrilor. Ma intreb de unde au invatat toate acestea si mai ales unde sunt parintii lor si daca acestia sunt de acord cu un asemenea comportament. Nu in ultimul rand ma intreb ce vor deveni din acesti copii, daca deja la varsta asta se comporta asa.
Mai incolo cu cateva scaune un grup de fetiscane de 12-13 ani, incalzite probabil de scaunele din plastic ... sau nu ... dadeau doada de un comportament similar, gesticuland vehement si chiar sarind pana in primul rand sa-si exprime urarile de bine si de sanatate arbitrilor.
Pe Tadici nici nu trebuie sa-l amintesc, si-a facut obisnuitul spectacol. A sarit ca din pusca la arbitru dupa o anumita faza si nu mi s-a parut ca i-a urat toate cele bune, pacea lumii, etc. Si-a primit evident binemeritatul cartonas rosu, refuzand in prima instanta sa paraseasca terenul si sa mearga in tribune, iar la o faza ulterioara a sarit din tribuna in teren, el fiind deja posesorul unui cartonas rosu. Ma intreb – Federatia Romana de Handbal de ce nu ia atitudine si de ce nu-l suspenda pe acest animal, ca fiinta umana nu pot sa-l numesc. Oare in ce tara civilizata s-ar permite unui antrenor sau director tehnic (numai el stie ce rol are) un asemenea comportament in mod repetat? Asemenea specimene, dupa parerea mea, nu au ce cauta in fenomenul handbalistic, chiar daca au sau au avut rezultate. Locul lor e la circ sau la gradina zoologica ... sau la spitalul de nebuni.
Jocul Clujului nu a fost prea stralucit – foarte multe greseli in prima parte a jocului, care au contat insa foarte mult per ansamblu. Mi-au lipsit aruncarile suprinzatoare marca Seno (sincer sa fiu au cam lipsit in totalitate), patrunderile in forta ale Laurei Oltean (mi se pare ca atunci cand e lasata sa joace, o face foarte bine si are niste patrunderi si actiuni individuale foarte reusite, insa evolueaza doar din cand in cand) sau lupta titanica pe care o duce de multe ori Marinela Gherman. Am remarcat-o insa pe Nicoleta Dinca, care nu inteleg de ce nu e titular si nu joaca tot timpul, si pe Roxana Joldes, care cred ca a avut unul din cele mai bune jocuri ale ei din ultima perioada, cu toate ca ii lipseste o anumita tarie si putere de lupta. Portarii adica portaritele nu au fost punctele noastre forte si nici apararea, care nu a reusit s-o anihileze pe Coadalata.
Echipa Zalaului insa pare de perspectiva, tanara si dinamica. Peste cativa ani cu siguranta vor fi cateva dintre jucatoare la nationala ... daca si selectionerul va avea ochi pentru ele.
Arbitrajul a fost destul de slab. Am remarcat echipa aceasta acum cateva saptamani la meciul cu Tomis, nici atunci nu au excelat. Un punct comun intre cele 2 meciuri: eliminarea lui Seno cu 2-3 minute inainte de final ... atunci Tomis era in revenire si pana la urma a egalat ... acum U Jolidon era in revenire si fiind in minus s-a desprins HC Zalau. Curioasa coincidenta, nu? In rest au acordat cu larghete aruncarile de la 7m pentru Zalau, dar au avut decizii curioase si in favoarea lui U Jolidon.
2 comments:
Mi se pare ca esti un pic frustrat, dar nu prea inteleg de ce. Daca ti se par atat de relevanti cei doi copii, sau fetele alea, sa fii sanatos. Gandeste-te ca acel copil supraponderal poate fi copilul tau, iar faptul ca are ochelari cu dioptriile mari denota ca are o problema. E clar, ar trebui o selectie la intrare in sala, sa nu intre toate ciurucurile la meci, dupa mintea ta.
Nu stiu cum ai avut timp tu sa vezi toate detaliile astea, plus specificatiile oarecum tehnice asupra jocului, atata timp cat tu esti fotograf.
@Anonymous - crede-ma, nu sunt deloc frustrat. Mie imi place baschetul/handbalul si atat.
Cei doi copii si tipele erau foarte aproape de mine, nu era greu sa-i observ, caci de la 2m de mine urlau la arbitru. Copilul supraponderal poate sa fie al oricui, dar faptul ca e supraponderal + dioptrii, inseamna printr-o deductie logica, ca nu joaca handbal. Ori la o varsta asa frageda nefiind practicant, nu poti intelege corect jocul in sine si nici deciziile arbitrilor. Iar ei se manifestau intr-un mod nefiresc pentru varsta lor, un mod de a se manifesta pe care-l intalnesti de obicei pe terenurile de fotbal din partea unor suporteri cu o varsta usor mai mare. Aici e vorba de educatia copiilor, nu de altceva. Eu daca as avea copil de 6-7 ani, el cu siguranta nu ar urla la arbitru sau i-ar adresa injurii. Nu ar fi mai bine sa te bucuri de joc, pentru ca oricum Zalaul conducea detasat, decat sa te ocupi de asa ceva. Iar faptul ca sunt fotograf, nu inseamna ca ma concentrez exclusiv pe joc si nu observ atitudinea publicului.
Daca te uiti pe blog, poti observa ca pana acuma nu am scris nici un cometariu la vreun meci. Dar cand copii asa de mici se manifesta intr-un asemenea mod, ceea ce pana acuma nu am vazut la handbal sau baschet, nu mi se pare chiar normal. Iar ei nu au fost deloc relevanti pentru publicul din Zalau ... chiar aste e ideea.
Post a Comment